GlaxoSmithKline (GSK) a sponsorizat in 2005 expeditia “Vise fara limite” initiata de Clubul Sportiv Alternative si de Fundatia Pentru Voi din Timisoara.


Aceasta expeditie, escaladarea unui varf de peste 8.000 de metri (Shishapangma, cel de-al patrulea varf ca inaltime din lume), a fost o premiera in alpinismul romanesc. Expeditia a mai avut un scop, si anume transmiterea unui mesaj de responsabilitate sociala. Cei trei alpinisti, Cristian Tecu, Dragos Dubina si Catalin Morariu, au dus cu ei un mesaj de prietenie din partea tinerilor cu dizabilitati din cadrul Fundatiei Pentru Voi, pentru membrii mai multor asociatii din Nepal, incercand sa contribuie la crearea unei legaturi intre persoanele cu dizabilitati din lume si la sustinerea integrarii acestora in societate.

Expeditia s-a finalizat cu succes pe 3 mai, la ora 17:15 (ora locala din Beijing), moment in care Cristian Tecu a ajuns pe varful Shishapangma si a arborat un steag realizat de tinerii de la fundatia timisoreana Pantru Voi.

Iata cateva randuri scrise de cei trei alpinisti care si-au depasit limitele, la intoarcerea in tara.

“Sunt in jur de 20, in mare parte mame ale copiilor cu dizabilitati intelectuale si prezenta lor la centrul Samadhan din New Delhi e evidenta; cu jucariile confectionate aici din te miri ce incearca sa isi suplimenteze venitul, si asa mizer. Pramilla, sefa fundatiei, o femeie energica pentru cei aproape 60 de ani ai sai, le explica motivul vizitei noastre si nu am cum sa nu remarc o scanteie de speranta pe chipul acestor oameni. Urmeaza poate cel mai emotionant moment, cel in care atat mamele copiilor cat si unii beneficiari ai fundatiei semneaza pe steagul alb cu desenul unui arlechin . Aflu emotionat ca baiatul cu camasa albastra invatase saptamana trecuta sa se iscaleasca, un mare pas in lupta de zi cu zi impotriva handicapului. Emotie cu atat mai mare cu cat acelasi steag - pe care in martie se iscalisera adulti cu dizabilitati intelectuale din Timisoara - il tinusem in bataia vantului pe cel mai mic varf de peste 8000 de metri din Himalaya. Dar asta e cu totul alta poveste, mult mai lunga...”
Cristian Tecu

“La ora actuala, sa escaladezi un varf de peste 8.000 m, pe o ruta clasica, nu reprezinta o performanta in alpinism. Daca ai curaj sa infrunti mitul „Himalaya”, reusita va fi cu siguranta o performanta sportiva dar care, cred ca nici macar nu mai are legatura cu alpinismul, ci este doar o tura de treking in conditiii extreme. Asta pentru ca rutele clasice sunt amenajate cu cozi fixe in toate pasajele dificile, locatiile taberelor sunt stabilite de ani de zile si rutele dintre ele sunt cunoscute metru cu metru. Nefiind vorba de un traseu cu pasaje tehnice, faptul ca ai urcat ½ sau ¾ dintr-un „optmiar” nu spune nimic. Nu poti spune: „da, nu am ajuns pe varf dar totusi am facut x lungimi de coarda, am trecut y pasaje dificile etc.”. Este ca si cum ai vrea sa alergi maratonul dar, te-ai opri la trei sferturi din cursa. Motivul opririi nu mai conteaza.”
Dragos Dubina

“Orasul nepalez Kodari este o aglomeratie de cocioabe, unele pompos
numite hotel sau restaurant. Un rau separa Nepalul de Tibet, acum China. Frontiera este o bariera de lemn si un birou unde se stampileaza pasapoartele, de parte nepaleza, apoi treci podul si incepe China. Intai se face un sir cu toata lumea in ordinea de pe hartia oficiala, care este un fel de viza de acces doar pentru munte. Apoi sunt 2 chinezi la un birou si unul iti verifica pasaportul, iar celalalt iti ia temperatura! Ai peste 37.5-38 nu mai intri in China. Noi am trecut fara probleme, insa si acuma ma gindesc ca peste doua zile eu m-am imbolnavit si aveam 40 grade. Apoi se merge cu masina vreo 10 km pina la un alt control de pasapoarte si de bagaje, si de abia de aici esti intrat oficial in China."
Catalin Morariu